Dragoste sau convenient, intre un schizoid si o depresiva ?

Stau uneori si mă gandesc cate erori pot sa fac p drum, cat de bine le tin piept, însă, aceste drumuri înfundate nu-mi fac plăcere si pentru o clipa mă darama,dar le iubesc din toata fiinţa pentru ca datorită lor sunt ceea ce sunt.

Ce este angoasa

Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces - este insotita de reactii vegetative multiple.
Tulburare emotionala care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranta. Daca exista o anxietate "normala" care amelioreaza invatatura si performantele, anxietatea poate deveni si patologica: subiectul este atat de profund marcat incat nu mai poate sa se controleze.

"... Daca angoasa apartine inevitabil vietii noastre,acest lucru nu inseamna ca am fost permanent constienti de ea. Totusi ea este prezenta intotdeauna si poate intra in constiinta in orice clipa,daca este constelara in interior sau in exterior de vreun eveniment. Atunci noi avem in general tendinta de a o tagadui,a o evita si am dezvoltat o multime de tehnici si metode de a o refula,de a o amorti,de a o insela sau de a o nega. Dar dupa cum moartea nu inceteaza sa existe numai pentru ca noi nu ne gandim la ea,tot asa nici angoasa nu va inceta sa existe. ..."

Fritz Riemann - (Despre natura angoasei si despre autonomiile vietii)


" Ah,fa-ne sa fim altfel decat cei multi
Ce viermuiesc acolo,in gramezi preacomune"
SPITTELER

Exista un tip de angoasa denumita angoasa de autodaruire in care l-am indentificat pe Al.,nu in totalitate caci nu consider ca este o problema patologica dar in este in devenire,insa,din fericire aceasta identificare sau mai bine zis asociere mi-a luminat fata si incalzit inima. Mi-a dat sansa sa inteleg si sa nu condamn, sa accept.

" Ne vom dedica acum acelo personalitati a caror problema fundamentala,din punctul de vedere al angoasei,este angoasa de autodaruire iar din punctul de vedere al impulsurilor fundamentale,este impulsul de "rotatie",care pe terenul psihologig inseamna a resimti drept principale valori autoafirmativarea si delimitarea Eului. Ii denumim oameni schizoizi.
Fiecare dintre noi are dorinta de a fi un individ inconfundabil.Cat de puternica este aceasta dorinta observam dupa sensibilitatea cu care reactionam atunci cand cineva ne confunda sau ne deformeaza numele: nu dorim sa fim usor confundati cu altii;vrem sa avem constiinta caracterului nostru nostru individual irepetabil. Tendinta de a ne diferentia de altii ne este la fel de innascuta ca si cea opusa,de a apartine,in calitate de fiinte sociale,grupurilor sau colectivitatilor.Dorim sa fim lasati sa traim conform propriilor noastre interese personale,in aceeasi masura in care dorim sa ne aflam intr-o uniune parteneriala,in relatii cu raspundere interumana. Ce efecte se manifesta atunci cand un om evita autodaruirea si cauta sa traiasca preponderent in autoconservare?
Eforturile sale se vor indrepta mai ales spre a deveni cat se poate de independent si de autarhic. Pentru el este de o importanta decisiva de a nu se raporta la nimeni,a nu avea nevoie de nimeni,a nu avea obligatii fata de nimeni. De aceea el se distanteaza de semenii sai,are nevoie sa se distinga de ei,nu ii lasa sa vina prea aproape,nu se lasa impreuna cu ei decat intr-o masura limitata.
Celor din mediul lui,un astfel de om li se pare distantat,impersonal pana la rece; o persoana cu care nu se poate vorbi. Adesea,asemenea persoane par ciudate,cu reactii de neinteles sau bizare. Putem sa ii stim demult,fara sa ii cunoastem. Daca aparent astazi am avut un contact bun cu ei,maine se pot comporta ca si cum nu ne-au vazut niciodata; cu cat s-au apropiat deja mai mult de noi,cu atat mai brusc se vor indeparta de noi,insensibili,adesea cu agresivitate sau ostilitate aparent nemotivate,jignitoare pentru noi.
Evitarea oricarei apropieri investita cu incredere,din cauza angoasei lui "tu",a angoasei determinate de daruirea de sine deschisa,ii face pe indivizii schizoizi sa devina din ce in ce mai izolati si mai singuri. Angoasa de apropiere se consteleaza in special in situatiile in care cineva se apropie prea mult de ei sau ei insisi se apropie prea mult de cineva. Dat fiind ca sentimentele de afectiune,de simpatie,tandrete si iubire ne fac sa ne apropiem din ce in ce mai mult unii de altii,schizoidul,le resimte extrem de periculoase. Acest lucru explica tocmai in astfel de situatii el respinge abrupt,devine chiar ostil: brusc decupleaza,rupe contactul,se repliaza asupra sa si nu mai poate fi atins.

Omul schizoid si iubirea

Adesea,de la distanta,el este bun si dedicat artei de a scrie scrisori,dar la un contact personal apropiat se repliaza imediat si se inchide.
Din cauza amintitei clivari a sexualitatii de viata afectiva,viata pulsionala este traita,de asemenea,izolat;astfel nu numai ca partenerul devine un "obiect sexual",ci intreaga viata amoroasa se poate epuiza intr-un proces care este numai functional. El nu cunoaste nici preludiul tandru,nici erotismul,ci trece direct la scopul sau,fara sa se sinchiseasca de trebuintele partenerului. In spatele acestor lucruri poate sta in mod inconstient dorinta ca partenerul sa manifeste o reactie usor de simtit. Pe urma apare tendinta de a scapa din nou de partener,dupamce a fost atinsa satisfacerea. "Dupa aceea - adica dupa actul sexual - mi-ar fi placut cel mai mult sa o arunc" a fost expresia caracteristica a unui barbat schizoid,care arata angoasa lui fata de pretentiile sentimentale ale partenerei.
Nu rareori partenerul schizoid distruge,prin cinism,toate impulsurile tandre proprii si ale partenerului,pentru a nu se lasa prada lor. Intr-o clipa de afectiune deosebit de intima a partenerului,schizoidul il va atinge psihic in locul cel mai sensibil,ironizand si lunadu-i in ras atitudinea,mimica sau cuvintele: "Daca ai sti ce fata ridicola ai avut!"etc. "
Ar mai fi multe de zis insa,"Recapituland,putem spune ca - din motive pe care urmeaza sa le intelegem mai bine - schizoidului ii vine cel mai greu sa-si dezvolte capacitatea de a iubi. El este neobijnuit de sensibil la tot ceea ce ameninta sa ii lmiteze libertatea si independenta;este zgarcit cu exprimarea sentimentelor si este cel mai recunoscator atunci cand partenerul i se dedica fara a i se impune,oferindu-i putina apartenenta si protectie. Cel care si cum sa il ia poate sa conteze pe profunda sa dedicatie,pe care el nu o poate arata si acorda corect."


"Uita de Eul tau, dar niciodata nu uita de tine "
HERDER